Custodia exclusivă a copilului versus Custodia comună a copilului: Cum te ajută un avocat experimentat să obții cea mai bună decizie posibilă

Ce înseamnă custodie comună a copilului

Custodia copilului este termenul popular, folosit în mod uzual. Termenul juridic corect pentru „custodie copil” este autoritate părintească, adică este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți, mai pe scurt dreptul de a decide cu privire la creșterea copilului.

Ce înseamnă custodie exclusivă a copilului

Autoritatea părintească este exercitată de un singur părinte, adică toate deciziile cu privire la copil le va lua părintele care deține custodia exclusivă, însemnând alegerea medicului de familie, înscrierea la creșă, grădiniță, școală, intervenții medicale, operații, deplasarea în afara țării, etc.

Vă voi prezenta un caz în care am obținut custodie exclusivă și care are o poveste tulburătoare.

Am fost sunată într-o zi frumoasă de toamnă de o tânără doamnă care m-a întrebat dacă pot să o ajut într-un proces de divorț și să obțină custodie exclusivă a copilului.

Și-a întâlnit soțul în anul 2003 în Italia iar în 2007 s-au căsătorit. Avusese deja o altă căsătorie din care a rezultat o fetiță, de care se îngrijea singură. A sperat că această a doua căsătorie va fi una care să dureze, bazată pe dragoste, respect, susținere reciprocă, sprijin moral și material.

Ceva timp mai târziu a descoperit că soțul ei intrase într-o rețea de hoți care furau din magazine. Speriată l-a rugat să înceteze, dorind să aibă o viață liniștită. Refuzul lui a determinat-o să se întoarcă în România, sperând că el o va urma. După o perioadă s-a întors și el, asigurând-o că a renunțat la furturi și că își dorește să aibă împreună un copil. A rămas însărcinată și spre uimirea ei, soțul și-a schimbat brusc atitudinea, cerându-i să renunțe la sarcină, deși el fusese cel care își manifestase această dorință. L-a întrebat care este motivul pentru care nu își mai dorește copilul, iar el i-a spus că nu se simte în stare să întrețină o familie, după care a plecat în Italia. Decizia de a da naștere și celui de-al doilea copil, i-a aparținut întru-totul mamei, deși realizase că este posibil să îl crească singură și pe acesta, citez ,, iubeam acel copil care prindea viață pe zi ce trecea în corpul meu și nu am putut renunța la sarcină“. Admirabil !

Când s-a apropiat nașterea a venit în țară si ,,tatăl rătăcitor” care la numai 8(opt) zile după nașterea bebelușului a făcut cale întoarsă în Italia, de unde revenea doar de două, trei ori pe an, pentru câteva zile. Să precizez că nu era tăticul care lucra peste mări și țări pentru bunăstarea familiei. Sumele pe care le-a trimis după nașterea copilului erau modice, spre deloc.

Trecuseră doi ani de la nașterea copilului și pentru că relația tată – fiu era apropape inexistentă, mămica a hotărăt să ia cei doi copii, să meargă împreună cu soțul său, să trăiască în sfârșit cu toții, ca o familie. A retras-o pe fiica ei cea mare de la școală, a închiriat apartamentul din România, au pus bagajele în mașină și au plecat cu toții în Italia, unde sotul închiriase o casă ( așa îi spusese el soției). Surpriză ! Ajunși în Italia cu cățel cu purcel ( vorba românească), tânăra mămică a constatat că nu aveau nicio casă închiriată și au locuit timp de două săptămâni în mașină!

,,Nu știu să vă descriu ce înseamnă să locuiești pe străzi într-o mașină, cu doi copii, cel mic având doi ani”( așa îmi povestea tânăra doamnă). Ulterior s-au mutat într-o casă a unui amic al soțului, casă care nu era racordată la utilitați, nu aveau apă curentă, caldură, energie electrică. Într-una dintre seri, soțul nu a mai venit acasă, iar soția împreună cu copiii, l-au căutat pe la secțiile de poliție. Fusese arestat de carabinieri pentru că l-au prins furând, fapt pentru care a fost judecat și condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. Cu speranța că soțul va renunța la acel obicei de a fura și că își va găsi de lucru ceva cinstit, să poată crește împreună copiii, tânăra mămică a dat încă o șansă căsniciei. Doar că sotul era din ce în ce mai irascibil si mai distant față de ea dar si față de copilul lor, iar într-o bună zi i-a spus că ar fi mai bine ca ea si copiii să se întoarcă in România.

Timp de 4 ani tânăra doamnă l-a tot așteptat pe soțul său, care atunci cand venea era agresiv verbal si fizic si ori de câte ori încerca să poarte o discutie cu el, îi spunea să-l lase în pace, să-și găsească pe altcineva. El între timp posta pe facebook fotografii cu iubitele din Italia.

După ce timp de 7 ani a crescut singură copiii a hotărât să divorțeze, dar din momentul în care l-a informat pe soț a început calvarul: amenințări cu moartea, că îi ia copilul și nu îl va mai vedea niciodată, că ea este singura vinovată de destrămarea căsniciei și că el nu a avut ocazia să fie tată. Stim cu toții că întotdeauna agresorul se poziționează în postura de victimă!

Din nou tânăra doamnă hotărăște să mai dea o șansă căsniciei sale.

Zis și făcut ! De data asta îi mută în Italia si pe părinții ei, închiriază o casă din banii părinților (aceștia vânduseră în România un apartament) și speră în sufletul ei că lucrurile se vor așeza.

Surpriză ! Soțul venea acasă o zi pe săptămână, refuzând să locuiască cu ei, el locuind la iubita lui, iar atunci când venea îl învăța pe cel mic să fie agresiv cu mama și cu bunicii.

Într-una dintre zile l-a luat cu el pe cel mic, au mers la un magazin de unde tatăl a încercat să sustragă câteva produse, dar l-au prins angajații magazinului, au chemat carabinierii, și l-au dus la o secție de politie unde l-au ținut închis împreună cu cel mic câteva ore. Din acel moment băiețelul nu a mai dorit să stea singur doar cu tatăl lui și nici să il mai însoțească undeva, întotdeauna cerând să fie prezentă mama.
După acesta întâmplare tânăra doamnă a făcut din nou bagajele și s-a întors în România, hotărând să divorțeze.

Eiii….. acu-i acu ! Pe parcursul divorțului, soțul nu a mai avut nimic de făcut în Italia și a venit în Romania, unde o urmărea pe tânăra doamnă la fiecare pas, o agresa verbal si fizic, o amenința că o omoară pe ea, pe părinții ei, că răpește copilul și mama nu-l va mai vedea niciodată, că o va lovi cu mașina și va ajunge în scaun cu rotile pentru toată viața, că ii va da foc la casă, diverse, tipic pentru un agresor, sau mai bine zis pentru un bărbat care nu a știut să-și asume nici căsnicia dar nici eșecul acestei căsnicii.

Mergea la școala unde era înscris copilul încercând să-l ia, iar cel mic cand îl vedea, o suna speriat pe mama lui, care fugea de la serviciu cât o țineau puterile, să ajungă cat mai repede la copil și să-l liniștească.

Într-o zi când se întorcea de la cumpărături însoțită de fiul său, soțul a așteptat-o în holul blocului, iar când aceasta a intrat s-a năpustit asupra ei, izbind-o cu capul de pereți, fără să-l intereseze cât de tare plângea cel mic lângă ei și cât de speriat era de agresivitatea cu care acest individ îi lovea mama, folosind cuvinte cu efect traumatizant major asupra copilului (din păcate nu le pot reproduce).

Am finalizat divorțul în favoarea mamei, reușind să convingem instanța să îi acorde custodia exclusivă a copilului.